Dubluri…sau nu?

Oh,nu…Am fost clonata!

Glumesc,glumesc!E doar fratele meu…geaman.Da,exact.Am un frate geaman.

Daca cineva ne vede pe strada nici nu spune ca avem ceva in comun.”Frati…da,semanati putin.Dar gemeni!?Nici pomeneala.Sper ca doar va bateti joc de mine.”

Acum,cand esti adult,nu prea mai sunt beneficii in a avea un frate geaman.Totusi,cand eram inca la scoala,era si o binecuvantare,si un blestem.

Toti ceilalti elevi erau fascinati de noi si de legatura noastra.Pe de alta parte,profesorii nu erau chiar atat de incantati.

Era mult mai usor sa ne facem prieteni sau sa intram in grupuri “populare”.

Cand s-a terminat liceul,pentru mine si Cristian(clona mea :)) ) a fost o experienta destul de ciudata.Am pornit pe drumuri diferite din acel moment,iar toate avantajele s-au dus pe apa sambetei.

Eram exact ca niste pisicute care de abia au facut ochi.

E greu sa fi separat de geamanul tau.Nici nu va dati seama cum e.Asa ca daca se intampla ca unul dintre voi sa aiba o ‘dublura’,bucurati-va din plin de anii in care mai sunteti impreuna.

Hi,hi :)) Am facut o rima.A fost ceva spontan,credeti-ma.Nici nu era planuita.

Hmm…A ajuns pizza!

Pa,pa :*

 

About the secret

Ha,ha!Chiar credeai ca iti voi spune despre secret?Daca da,atunci te-ai inselat amarnic.De ce ti-as spune despre el?Nu e in beneficiul nimanui.

Mai bine stai acolo linistit si bucura-te de cafeaua ta.Sau mai bine,du-te la un muzeu de arta si stai in fata unui tablou ore in sir pana cand cineva te observa.

Cine stie?Poate vei intalni o persoana care va face parte din viata ta pentru totdeauna.Un prieten,un iubit…Absolut nimic nu e exclus.

Hmm…Daca nu iti place arta(si trebuie sa recunosc,m-as simti tradata daca o urasti),atunci du-te la o cafenea draguta din apropierea unui punct turistic din orasul tau,sau cel putin la una care sa fie frecventata de multi tipi draguti.

Ah,era sa uit! Eu sunt Anna Richards,daca nu ati observat asta deja.Sunt sigura ca te intrebi: “E romanca?”

Raspunsul meu e da.Totusi,cum sa va explic mai clar situatia?

Parintii mei au divortat cand aveam 13 ani,iar eu am ramas in custodia mamei.Ea s-a recasatorit trei ani mai tarziu,bine inteles,cu un englez.Asta e o poveste lunga,dar ideea e ca mi-am schimbat numele si ca m-am mutat in Anglia de abia cand aveam 19 ani.

Recunosc,Londra e un oras extraordinar,iar oportunitatile sunt mult,mult mai mari.Sunt studenta la King’s College London-Genetics & Molecular Medicine,am un job part-time,iar in restul timpului invat,sunt prin oras,prin campus,cu prietenii,sau la inot.